2.

Tipa slăbuță de la masa alăturată îmi rămăsese în minte pentru câteva momente. Zâmbea mai frumos decât chelnerița, iar buzele și privirea ei parcă îți promiteau dacă te vei îndrăgosti vreodată de ea, nu-ți va părea rău. Oricum n-aveam să aflu.

Ascultam Pumped up kicks de la Foster the People și mi-am amintit din nou de Karen. Făceam tot posibilul să nu mă mai gândesc la ea, însă parcă tot nu-mi venea să o șterg din memorie. O ființă prea firavă și romantică pentru secolul 21, care se ascundea sub un fel de a fi nonșalant. Părea mereu fericită, în universul ei și nu te-ar fi lăsat niciodată să intrii acolo decât dacă erai la fel de copil ca ea. Din ce am reușit să o cunosc în ălea 7 luni, mai presus de toate lucrurile frumoase pe care mi le aminteam despre ea era combinația perfectă între inocența unui copil și setea de plăcere a celei mai convinse nimfomane. Partidele de sex erau nemaipomenite, chimia era incredibilă. Mi se făcea gura apă de fiecare dată când închideam ochii și vizualizam liniile corpului ei. Nimeni n-o întrecea.

Ieșisem din Lipscani, blestemându-mă că tânjeam după Karen și la un moment dat se oprește muzica. Scot telefonul din buzunar, mă suna Nico. Îi răspund:

– Ce faci don’șoară?

 – Mbine, eram în cameră, tocmai ce m-am întors din oraș. Tu?

– Mă îndrept spre casă, mi-am propus să dovedesc cei 6 km până în Titan.

– Pe jos? Ești nebun! …singurel?

– Da, sunt mai ciudățel de felul meu, îmi place să mă plimb singur. Am fost în La Comedie, am băut un pahar de vin fiert și am scris prima pagină din carte!

Spusesem asta cu un entuziasm și o mândrie puerilă, de parcă știam de pe acum că va fi un best seller.

– Mai ciudățel? Ești cam ciudățel! Scrii? Sunt curioasă…

– Ce e atât de ciudat ca unui băiat să-i placă să se plimbe singur? Crezi că un bărbat bine ca mine nu poate scăpa de fane pentru niște quality time with himself1? Da scriu, poate o să-ți trimit să citești.

– Ha ha! Modestule!

– Chiar așa, cum de m-ai sunat? Telefonul ăsta n-a mai interceptat voce de femeie de aproape o sătpămână.

– Păi… Mă plictiseam și te-am găsit prin agendă..

Îi plăcea de mine. O cunoscusem în tren cu o lună în urmă, aveam un prieten comun. Era înaltă, avea un corp atrăgător și o expresie dulce a feței, când zâmbea. Vorbea foarte mult, adică era foarte bună la small talk, nu părea să fie deloc timorată în preajma necunoscuților. Nu intrasem în vorbă cu ea decât în drum spre Galați, de Paști, când ne-am întâlnit din greșeală. Mergeam la clasa I, cu o bunicuță care-mi dădea bilete la jumate de preț. O văzusem când a trecut prima oară, i-am recunoscut fundul. Imediat ce s-a întors am făcut eye contact, i-am zâmbit și am salutat-o. Nu avea unde să stea, așa că am invitat-o să se așeze lângă noi. Îl cunoștea pe tipul de lângă mine, foști colegi de liceu sau ceva. Îmi era simpatică, arăta și bine, avea prieten, dar nu prea mă interesa. Îmi doream să combin o tipă înaltă, pentru că în general aveam lipici la ăstea mici.

Anunțuri

Scrie un comentariu

Din categoria Partea I - Memoriile unui fraier care a iubit

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s