8.

În ziua plecării nu am mai fost la birou. Mă învoisem cu intenția de a citi câte ceva pentru verificarea la geografie economică, dar eșuasem cu brio fiindcă din cinici în cinci minute îmi imaginam cât de mișto o să fie mica mea escapadă. Nu mai condusesem demult și adoram să fac asta. Mă liniștea, știam că sunt pe un drum și am o destinație, un sentiment pe care nu-l prea trăiam când venea vorba de ce vreau să fac cu viața mea. Până la urmă am lăsat totul baltă și m-am uitat la seriale. Vorbisem deja cu Tudor să ne întâlnim mai devreme așa că statul la povestit cu ai mei, după ce au ajuns, nu a durat prea mult. Am luat mașina, mi-am băgat bagajele și m-am dus să-mi culeg colegii. Singurele persoane din facultate pe care le suportam și mă simțeam bine în preajma lor erau Tudor și Cristina. Nici nu îmi amintesc foarte bine cum i-am cunoscut, știam că eu și Tudor intrasem în vorbă întâmplător și apoi ne-am împrietenit. Cristina era o prietenă pierdută în neant și regăsită după mult timp, deci existau circumstanțele potrivite pentru a forma mai târziu, un trio fantastic. Mă distram copios cu ei și ne înțelegeam super bine, deși singurele momente în care ne întâlneam erau examenele sau diverse seminarii mai importante. Fiecare avea treaba lui, Tudor muncea, Cristina se mutase în Buzău cu prietenul ei, dar făcea tot posibilul să revină în București, iar eu îmi căutam neîncetat și neliniștit rostul în viață. Dar indiferent de situația în care ne aflam, spre deosebire de gloata majoritară a studenților, aveam aceeași dorință de a deveni cineva, la un moment dat în viață. De preferat, cât mai devreme. Probabil că din acest motiv apreciam atât de mult prietenia noastră. Cert este că întâlnirea cu ei era de fiecare dată un punct culminant al zilei. O gură de aer proaspăt care a făcut ultimele ore înainte de plecarea spre mare să treacă pe nesimțite.

Drumul spre Vamă a fost lipsit de evenimente ieșite din comun, cu excepția unei amenzi de șase sute de lei pe care am luat-o la trei dimineața, în Eforie Nord pentru viteză. Îmi stricase într-un fel cheful de distracție pentru că reușisem în sfârșit să strâng niște bani pentru școala de motocicliști și ajunsesem să-i dau pe o amendă nenorocită. Când am ajuns la destinație l-am rugat pe tipul din spate să ruleze un joint pentru mai târziu. Plaja era la fel de animată cum o știam, iar fetele cu zâmbet de sirenă îți trezeau un apetit sexual animalic, fie că te priveau din fața unui shot de tequila sau doar treceau pe lângă tine. Briza rece de dimineață, muzica bună și sunetul valurilor m-au calmat brusc. Încetase să-mi mai pese de absolut orice. Marea mereu mă rupea de lume, iar în Vamă îmi plăcea in mod deosebit pentru că fiecare își vedea de colțul lui de univers fără să deranjeze pe alții. Singurul lucru care lipsea era sărutul unei femei frumoase și mâna mea pe fundul ei dezgolit. Dar în seara aia a trebuit să mă mulțumesc doar cu priveliștea și jointul rulat mai devreme.

 

Anunțuri

Scrie un comentariu

Din categoria Partea I - Memoriile unui fraier care a iubit

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s