9.

Restul zilelor au fost ca un vis. De fiecare dată când mă trezeam uitam tot ce se întâmpla, dar știam că a fost frumos. Pe lângă norii de fum și râsetele adiacente, petreceam o mare parte din timp analizând-o pe June. Când ne-am revăzut a fost puțin ciudat, era multă lume, ea părea obosită iar eu nu știam exact ce să fac. Îmi imaginam că va mă va pupa iar eu voi profita de ocazie să îmi înfig mâna ușor în șoldul ei și să o sărut pe colțul gurii. Dar nu s-a întâmplat asta. În schimb își fixa privirea pe mine fără să schițeze vreun gest. O interceptam și păstram contactul pentru câteva secunde după care fiecare își vedea de treaba lui. Mă excitau momentele ăstea pentru că amândoi știam, gândurile ce încercau a fi transmise nu erau deloc inocente. Nu vorbeam prea mult sau despre lucruri profunde. De cele mai multe ori făceam mișto de ele, dar schimbul de priviri nu înceta. Tensiunea tacită a fost consumată în prima seară, în cort, când m-am întors spre ea și am început să mă joc cu mâna ei. Primul contact nu se uită niciodată, fie că este vorba de un sărut, o partidă de sex sau chiar o atingere ușoară. Închisesem ochii și îmi plimbam ușor buricul degetelor peste tărâmul acela virgin. Îmi plăcea să fac asta, oricât de banal ar fi părut pentru altcineva. Sentimentul cel mai plăcut apărea atunci când primeai un răspuns. Încet, încet îmi urma mișcările și joaca s-a transformat într-un dans lasciv. Simțeam cum căzuse în sevraj. I-am îndepărtat părul și am sărutat-o pe gât, ea a inspirat adânc, lipindu-se de mine. I-am strâns puternic mâna și m-am liniștit. Eram beat de plăcere. Mă hrănisem cu anxietatea primului contact și nu vroiam să grăbesc lucrurile. În plus, Vali era lângă noi și nu ar fi fost frumos.

 

**********

 

Duminică, abia ajuns acasă, pe la unu noaptea, stăteam în pat și vorbeam prin mesaje cu June. Era ziua ei. Ignorantul de mine nu-și dădu seama de asta până când am întrebat-o la ce se gândește. Mi-a răspuns că făcea o recenzie a ultimilor ani. Împlinea douăzeci.

După o săptămână m-am întâlnit din nou cu Karen. Rămăsese să ne vedem după ce ne întoarcem de la mare, însă nici unul din noi nu a fost disponibil. Mă simțeam cât de cât ok și am acceptat invitația ei în oraș. Când am ajuns în Unirii am văzut-o stând pe gardul gurii de metrou, uitându-se spre centrul vechi. M-am așezat lângă ea, fără să mă observe și am așteptat vreo douăzeci de secunde. Mă amuzam copios știind că se va speria. A tresărit imediat ce și-a întors privirea și a început să comenteze ceva acolo. Era la fel de dulce. Datorită staturii ei minione și chipului de pisicuț nervos, întotdeauna mă distra să o văd certându-mă pentru diverse nimicuri. Spre surprinderea mea mă simțeam oarecum în largul meu și discuțiile păreau naturale. Ne-am îndreptat spre parcul Izvor cu gândul de a ne așeza pe iarbă, undeva. Îmi aduceam aminte de locul ăla, unde cu un an în urmă îi povesteam că eram așa de fericit încât nu-mi pasă cu cine altcineva mai umblă, atât timp cât mă face să mă simt singurul. Acum stăteam timizi unul lângă altul și priveam în direcții opuse.

Anunțuri

3 comentarii

Din categoria Partea I - Memoriile unui fraier care a iubit

3 răspunsuri la „9.

  1. Cristina

    don’t you ever call me „Vali” again..

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s