Bed time story

Deschise ochii și își dăduse seama că a fost un coșmar. Același de câteva nopți. Respira de parcă ar fi fost alergată, iar bătăile inimii îi răsunau în tâmple. S-a liniștit, lăsându-și ușor capul pe spate. Corpul nu îi mai era încremenit, iar mâinile mai înainte încleștate, se relaxară, plimbându-se acum pe lenjeria rece.

Nu trecură nici câteva zeci de secunde și tresări din nou. De data asta nu mai visa. Observase ceva ciudat, în schimb. Tavanul nu mai avea aceeași culoare. S-a ridicat speriată și a privit în jur. O rază de lumină reușise să își facă loc printre draperiile care parcă curgeau din tavan. În rest, formele aflate în cameră și cele din vecinătatea patului, nu le prea putea deosebi. Doar două lumânări mici, văpăiau, undeva pe podea, aruncând niște  umbre ușor înfricoșătoare, pe tavan. A ezitat puțin, însă, dându-și seama că nu prea avea de ales, a decis  să coboare repede din pat și să trageă una din draperii.

Se așeză timidă pe marginea patului. Podeaua părea a fi acoperită de un covor atât de pufos și cald, încât prima ei reacție a fost să-și frământe degetele în el, ca și cum ar fi fost o pisicuță care își pregătea culcușul. Apoi, brusc, își amintise scopul pentru care coborâse din pat, în primă instanță, așa că se grăbi să se ridice. Însă în momentul care făcu primul pas, simți cum covorul îi este tras de sub picioare, iar o voce iritată se auzi din întuneric.

“Iar te-ai așezat pe coada mea, Sarah…”

Cât pe ce să cadă, se apucă de un colț al patului pentru a se redresa și fugi să tragă draperiile. O lumină puternică îi lumină chipul, descoperindu-i zâmbetul ștrengar. De-odată făcu o piruetă, înfășurându-se într-una din draperiile purpurii, ca un vampir, mijind animalul ciudat de lângă pat.

Era ceva care semăna oarecum cu un hipopotam ca dimensiune și construcție a corpului, dar era acoperit de o blană deasă și portocalie ca cerul. Capul parcă îi era a unui motan morocoănos, iar coada lungă și lată, ca un covoraș. Două dungi albe îi porneau din pleoape, coborând pe ceafă, împletindu-se într-un joc de noduri și bucle, de-alungul corpului. Amuzante erau însă nasul, vârful urechilor și al cozii, acestea fiind negre.

“Ei, dar ce vrei să fac dacă tu mereu te așezi pe partea dreaptă a patului!” exclamă ea, chicotind.

“Îmi era așa dor de blănița asta a ta, pufoasă!” spuse ea țâșnind de sub draperie și luând animalul în brațe, cam cât putea ea să-l cuprindă cu mâinile ei firave.

“Nu zău…” răspunse în continuare iritat, pisipopotamul cu coadă de castor. Însă în glasul lui se citea o urmă de duioșie.

Camera era primitoare. Pereții, în afară de unica fereastră, erau lipsiți de uși sau geamuri și păreau un șevalet imens, plin de culori mânjite – dar doar pe verticală – cu pensula, când una roșie, când una verde, așezate într-un mod lipsit de sens. Sub fereastră, pe un dulăpior lat, cu două sertare și mânere de fildeș, erau aruncate câteva pernuțe colorate și o carte. Îar acele lumânări de pe podea ce aruncau umbre pe tavan, marcau primele trepte ale unei scări din piatră ce cobora undeva la un nivel inferior. În dreapta ferestrei străluceau, printre petele de rugină ale unei colivii câteva reflexii arămii ale soarelui. Într-un mod ciudat, un măr proaspăt, mușcat într-o parte, ce se afla la baza gratiilor, contrasta cu senzația de descompunere pe care ți-o lăsa colivia. Iar în spatele acesteia, într-o ramă de mahon trecut prin timp, puteai distinge tabloul unei păsări Pheonix ce-și întindea aripile. Sarah stătea sprijinită acum de pisipopotam și privea preocupată spre geam.

Se ridică și rămăsese câteva secunde pe gânduri.

“Oare azi, o mai fi acolo?”

“Cine?” întrebă animalul.

“Hoplitul acela, din castelul.” îndreptându-se către geam.

“Care castel?”

“Of Nisim, castelul de pe colină. Hoplitul care stă toată ziua privind fântâna aceea părăsită.” sprijinindu-se de pervaz și lipindu-și dasul de geam.

“Ar trebui să-ți bagi mințile în cap și să nu-ți mai pierzi timpul urmărind fenomene neimportante. În plus, mi-e cam somn” spuse Nisim, complet dezinteresat.”

În zare se vedeau cele două coline. Pe cea din stânga, castelul, iar pe cealaltă fântâna părăsită. Sarah nu mai zicea nimic. Rămăsese acolo, lipită cu nasul de geam, încruntându-se la hoplitul ce stătea de veghe.

Anunțuri

3 comentarii

Din categoria Figments

3 răspunsuri la „Bed time story

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s