Looking for love in Alderaan places

După lupte grele cu lucruri frumoase și-a lăsat dalta și radiera jos. Era obosit, iar capul îi bubuia de nu mai știa ce este cu el.

asylum

Arunc cu buze ușor curbate, în stânga și-n dreapta, dar fără nici un răspuns. Felinele mă mint, iar eu mă satur să alerg după speranțe.

Femeie – mască de culori,
Cocotă plină de rafinării –
Tu, care ţipi la desfrânări târzii,
Pe visători, cu greu, îi înfiori…

(domnu’ Bacovia, Contrast)

Tânjesc după o bucată de piele. Îmi este dor de pielea dulce a unui sfârc erect. Închid ochii și-ncerc să-mi aduc aminte. Da. Îmi este dor să îl sărut ușor, să îl cuprind cu buzele, apoi să-l trag mai aproape cu limba; poate să mușc puțin din el, ca într-un final să-l sug ca pe o bombonică din aceea colorată și tare de-ți rupeai dinții în ea, când erai mic.

Mi s-a acrit să aștept. Nici nu știu ce dracu aștept. (a se asocia așteptarea cu răbdare, defapt. Defapt nu mai am răbdare, pentru că) Alerg după niște secunde deja scurse, sperând poate ca la un moment dat să inventez mașina timpului, să plec acolo unde încă nu s-au scurs și să mă întreb de ce. Ăsta din capul meu a cam obosit. De ce să-mi mai complic viața cu borcane colorate? Păunii de pe tavan au încetat să-mi mai zâmbească. Și-au strâns cozile și s-au deplasat încet încet spre colțurile ălea, unde lumina farurilor nu mai poate ajunge. Cerbul nu m-a onorat cu prezența, iar pisipopotamii nu s-au mai întors. Unu s-a dus și nu-mi pare rău că nu s-a întors. Deunăzi, l-am trimis pe Nisim să aibă grijă de tărâmurile fantastice ale unei tinere domnițe. Ea mi-a mulțumit, iar eu m-am făcut că nu-l mai vreau înapoi. Să ai grijă de el, îi zic. Cred că o să-ți fie prieten bun, chiar dacă nu ești a cat person.

În capul meu, zeci de personaje și-au întins taraba, demult e ora de plecare și nu mai vor să plece. De la doamne de înaltă clasă, până la junkiste cu ochi frumoși și buze pline, toate alerg în jurul ochilor mei, scoțându-mi-i din orbită. I-ai și fugi cu ei, le zic. Să te duci în mă-ta, vorbind așa, ca pentru mine. Și apoi mă întorc bâjbâind, spre casă. Tare mi-ar prii, ca o sublimă necuvântătoare, să mă sărute cu foc. Să simt cum își înfige ghearele în mine, trăgându-mă mai aproape ca pe un leș abia prădat. M-am întins pe tavan și i-am șoptit ghiaurului de sub pat, hai vino și ia-mă. Nu știu unde mă duci. Și ieșea ușor ușor, întinzându-și aripile, venea la mine să mă împingă cu nasul ăla de crocodil. Hai să plecăm de-aici.

Și dispar ca prin ceață, cu gândul la ochi albaștri și-un zâmbet de poveste. Acea lună de departe, care-mi fură nopțile și nu mă lasă să fiu eu. „Avea părul blond și mătăsos ca floarea de sorbestrea, împletit într-o singură coadă care îi ajungea până aproape de talie și pe care o purta fie peste piept, fie pe spate. Câteodată și-o învârtea ca o coad în jurul capului. Nu am avut decât o singură dată prilejul s-o văd cu părul despletit și era atât de frumoasă, încât mi s-a tăiat răsuflarea. Parcă era o sirenă. Era diferită de toate celelalte, chiar și de cele frumoase. Numai un cunoscător o putea aprecia. Nu avea mișcările acelea afectate pe care le au majoritatea fetelor. Nu o preocupa impresia pe care o făcea asupra bărbaților. Era ca o pasăre.” Mai fac loc unui personaj, în lumea mea. Iar ca un nebun cu mult timp de pierdut și răbdător, mă pregătesc a o răpi. Nu știu cine e, și nici nu mă preocupă, doar îmi doresc să fie aici.

E absurd, dar îmi place.

Anunțuri

Scrie un comentariu

Din categoria Figments, On the inside

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s