Razna- călătoria unei minți deranjate

De fiecare dată când mă apropii de acel dulce prag al autodistrugerii* și sunt prins în treburi prea serioase pentru discuții interioare existențiale, îmi bag căștile în urechi și mă conectez la OCS. Mai exact, la Razna. De ce? Catalizator al raționalității pure. Ce decizi și cum privești lucrurile în pragul ăla fac din tine un copil prost sau un adult. Iar pentru sănătatea noastră psihică pe termen lung, ar fi ok să fim cel din urmă.

Ce se întâmplă? O reacție audio-vizualo-senzorială novocainică. Îmi doream demult să transpun în cuvinte trip-ul ăsta în stare lucidă, so here it goes:

(remember, it’s a process)

Odată ajunsă în centrul meu nervos mirobolant, rafala de impulsuri electrice îmi dă unplug brusc de la realitate. Beznă totală. Au început primele acorduri. Creierul meu e “Wha’? What’s happening?” Versurile intră cu un fade in ca din fundul unei țevi de tablă, iar după startul tensionat toți mușchii se relaxează exact ca atunci când intri într-o încăpere încălzită, iarna. Chitara se aude din ce în ce mai clar; apare un macro cu pana lovind corzile; peste el, close-up cu pedala, apoi basul în prin plan, distorsionând imaginea. Închid ochii și mă las pe spate, imediat înainte de momentuum-ul ce pregătește refrenul atenția îmi zboară la tobe, cad și mă dezintegrez în stage smoke. Intru într-un spin psychedelic, mă văd în pielea fiecărui membru al trupei. Privesc în jos, colaj consecutiv: ciupind corzile chitării, lovind tobele (efect de caracatiță), ciupind corzile basului, toate în timp ce mă aplec peste microfon, pe marginea unui abis. După refren mă împrăștii din nou, printre instrumente, accept delirul, mă pregătesc încă o dată pentru spin, switchul între perspective devine mai rapid, joc epileptic de lumini imediat înainte de ultimul refren, colaj peste colaj, macro-uri pe corzi, pe praful care sare de pe tobe, mă adun în timpul momentuum-ului dinaintea solo-ului și fac implozie la primul acord, efect vizual progresiv, asemănător bombei atomice, dar prelungit.  Adrenalina se varsă în vene, furnicături pe șira spinării, distorsul chitării, fum, blurr, fade out, satisfacția nebuniei. Snap back to reality imediat ce intră zgomotul ăla de sintetizator, tot  vizualul, scena pe marginea abislui, instrumente, lumini, se reduc la un punct alb (ca atunci când închizi un televizor cu tub). Un fade away al live-lui din creierul meu.

Beznă. Zgomot (synth). Replay.

Refrenul- raport între universul interior și realitate.

Razna- Feel the madness. Taste the madness. Move on.

*Autodistrugerea? –the pit, cedare în fața procrastinării și a speranței că lucrurile vor reveni de la sine în timp ce așteptăm cuminți făcând nimic sau orice altceva decât ceea ce trebuie să facem.

Anunțuri

Scrie un comentariu

Din categoria Figments, On the inside

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s