The Wall

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Este încă o dată 5 a.m., doar că de data asta nu am mai scris de două luni. Și cică ar fi trebuit să-mi documentez evoluția. Mi-am aprins o țigară doar pentru fâsâitul de tutun ars și culoarea pământie a fumului în albul monitorului. Sunt foarte multe lucruri de documentat așa că le voi lăsa pentru altă dată, cel mai probabil după sfârșitul lui Iulie. De ce? Pentru că atunci se va fi terminat obligația socio-morală numită facultate.

Oricât de dramatic ar suna textul ăsta, nimeni nu își poate imagina cât de teribilă a devenit finalizarea studiilor pentru mine. Este ultima scuză care a mai rămas de a nu face nimic. În momentul în care se va termina facultatea, nu voi mai avea unde să fug, nu voi mai putea spune că încă sunt student și mai am timp să mă gândesc la ce vreau să fac pe viitor. Problema este că mi-am dat seama ce vreau să fac exact în momentul în care facultatea a devenit o prioritate. Mai mult pentru simplul fapt că trebuie să o termin, ceea ce implică practică, ultimele examene și licența.

Pe măsură ce mă apropii mai mult de acel lucru care ar trebui să îmi ofere satisfacție atât profesională cât și personală (a.k.a. dream job, pentru utopici) începe să-mi fie din ce în ce mai greu să-mi duc la bun sfârșit studiile. Îmi vine din ce în ce mai peste mână să mă concentrez asupra lucrării de licență, ultimelor proiecte și examenelor de sfârșit de an. Culmea, ăstea sunt și cele mai dificile. Îmi pare rău că mi-am dat seama atât de târziu ce vreau să fac. But hey, life goes on.

Peste câteva ore trebuie să mă îmbrac și să plec la practică, e ultima săptămână. Apoi trebuie să îmi termin treaba pentru ce ar trebui să fie oficial, ultimul proiect din facultate. Ar trebui totodată să m-apuc de scris pentru licență. Săptămâna viitoare ar trebui să m-apuc de învățat pentru cele 5 examene, ultimele. Trag de mine în ultimul hal. Tot ce îmi doresc este să am voința necesară pentru a termina lucrurile ăstea. The rest, I can handle.

Oricât de mult aș vrea să mă număr printre acei college drop-outs care au rupt gura târgului în domeniile lor, ar fi păcat să mă las bătut pe ultima sută de metri. Vreau să fiu în rând cu lumea măcar pentru oamenii care au crezut în mine și m-au susținut, mai ales pentru ai mei.

Este ultimul zid pe care îl mai am de dărâmat. Încă două luni și gata.

Anunțuri

Scrie un comentariu

Din categoria On the inside

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s