You’ve come a long way

A ajuns băut acasă, aruncându-și hainele pe singurul scaun din cameră, chiar dacă își petrecuse toată ziua făcând curat în apartament. S-a îndreptat hotărât spre baie, oprindu-se în fața oglinzii. Chiuveta șubredă se lovi de perete sub greutatea lui, în timp ce își făcea curaj să confrunte propria sa privire.

„Ai bătut cale lungă”, își zise într-un final. Dar nu era destul. Oricât de lung și greu ar fi fost procesul prin care ajunsese în punctul respectiv, satisfacția întârzia să apară. Ar fi vrut să își mulțumească pentru că a rezistat până atunci, însă oricât de mult și-ar fi dorit lucrul ăsta, nu îndrăznea să-l spună.

„Just keep walking.” au fost ultimele cuvinte care-i ieșiseră pe gură în noaptea aceea târzie. Ăsta era singurul mod prin care

Compete with that!

Într-o vreme în care pe măsură ce înaintezi în vârstă întâlnești toate tipurile de oameni și ai toate tipurile de relații posibile mă găsesc complet confuz și lipsit de vreo speranță că voi întâlni pe acel cineva. Să explic și de ce.

De mult nu mai funcționează treaba aia cu primu’ venit, primu’ căsătorit. Posibilitățile sunt infinite și ne bazăm pe faptul că avem tot timpul din lume să întâlnim persoana potrivită. Începem să ne-o tragem de undeva de la 16 ani și până ne sună ceasul biologic sărim dintr-o păsărică-ntralta, trăind toate dramele posiblile și imposibile. Iar dacă ești un fel de

Pffffff…

Da’ știi ce fel de „pfff”? Genul ăla în care ți-e sictir de toate problemele tale existențiale și toate porcăriile mai mult sau mai puțin puerile pe care le scrii. Dar totuși te-apuci de scris, măcar să dai cu șutu-n cur gândurilor undeva afară, out in the open cum s-ar spune. După care să scoți un kalaș și să tragi după ele urlând ca un maniac scăpat de la nebuni „Dansați, în pula mea! Dansați!!”.

LEHÁMITEs. f. (Pop.) Oboseală, plictiseală, dezgust, silă (față de cineva sau de ceva). ◊ (În expr.) A-i fi (sau a i se face) cuivalehamite (de ceva) = a-i fi (cuiva) silă, a se dezgusta, a se scârbi (de ceva). [Var.: lehámetes. f. – Din bg.liha mi ti „mi-e silă, m-am săturat”.

Ăsta-i alt cuvânt potrivit. Lehamite de luptele ăstea interioare între individualism și nevoia de a aparține sau între pacea de sine și sentimentul că ești pe calea potrivită dar în trenul greșit; sătul de pendulat între extreme, de presiuni sociale și alte căcaturi. Mi se pare penibil. Mi se pare cea mai penibilă stare pe care o poți avea la douăzeci și ceva de ani. De fapt mi se pare penibilă în general pentru că