Razna- călătoria unei minți deranjate

De fiecare dată când mă apropii de acel dulce prag al autodistrugerii* și sunt prins în treburi prea serioase pentru discuții interioare existențiale, îmi bag căștile în urechi și mă conectez la OCS. Mai exact, la Razna. De ce? Catalizator al raționalității pure. Ce decizi și cum privești lucrurile în pragul ăla fac din tine un copil prost sau un adult. Iar pentru sănătatea noastră psihică pe termen lung, ar fi ok să fim cel din urmă.

Ce se întâmplă? O reacție audio-vizualo-senzorială novocainică. Îmi doream demult să transpun în cuvinte trip-ul ăsta în stare lucidă, so here it goes:

(remember, it’s a process)

Odată ajunsă în centrul meu nervos mirobolant, rafala de impulsuri electrice îmi dă unplug brusc de la realitate. Beznă totală. Au început primele acorduri. Creierul meu e “Wha’? What’s happening?” Versurile intră cu

338

bag pula.

Fifi

Citeam
A intrat timidă în cameră și s-a oprit lângă patul meu, 
aplecându-se peste mine zâmbind. 
Am lăsat cartea de-oparte.
Mi-a clipit că sunt al ei, apoi, plină de grație
a făcut o piruetă și s-a așezat peste mine. 
A început să-mi plimbe degetele pe piept, 
 

Looking for love in Alderaan places

După lupte grele cu lucruri frumoase și-a lăsat dalta și radiera jos. Era obosit, iar capul îi bubuia de nu mai știa ce este cu el.

Arunc cu buze ușor curbate, în stânga și-n dreapta, dar fără nici un răspuns. Felinele mă mint, iar eu mă satur să alerg după speranțe.

Femeie – mască de culori,
Cocotă plină de rafinării –
Tu, care ţipi la desfrânări târzii,
Pe visători, cu greu, îi înfiori…

(domnu’ Bacovia, Contrast)

Tânjesc după o bucată de piele. Îmi este dor de pielea dulce a unui

Bed time story

Deschise ochii și își dăduse seama că a fost un coșmar. Același de câteva nopți. Respira de parcă ar fi fost alergată, iar bătăile inimii îi răsunau în tâmple. S-a liniștit, lăsându-și ușor capul pe spate. Corpul nu îi mai era încremenit, iar mâinile mai înainte încleștate, se relaxară, plimbându-se acum pe lenjeria rece.

Nu trecură nici câteva zeci de secunde și tresări din nou. De data asta nu mai visa. Observase ceva ciudat, în schimb. Tavanul nu mai avea aceeași culoare. S-a ridicat speriată și a privit în jur. O rază de lumină reușise să își facă loc printre draperiile care parcă curgeau din tavan. În rest, formele aflate în cameră și cele din vecinătatea patului, nu le prea putea deosebi. Doar două lumânări mici, văpăiau, undeva pe podea, aruncând niște