Într-o vreme în care pe măsură ce înaintezi în vârstă întâlnești toate tipurile de oameni și ai toate tipurile de relații posibile mă găsesc complet confuz și lipsit de vreo speranță că voi întâlni pe acel cineva. Să explic și de ce.
De mult nu mai funcționează treaba aia cu primu’ venit, primu’ căsătorit. Posibilitățile sunt infinite și ne bazăm pe faptul că avem tot timpul din lume să întâlnim persoana potrivită. Începem să ne-o tragem de undeva de la 16 ani și până ne sună ceasul biologic sărim dintr-o păsărică-ntralta, trăind toate dramele posiblile și imposibile. Iar dacă ești un fel deromantic incurabil în căutarea poveștii de dragoste mai mult sau mai puțin hollywoodiană ai dat de dracu’. Toată lumea vrea asta acum (mă rog, toată lumea cu ceva așteptări de la viață).
Vrei să întâlnești acea persoană dintr-o mie, care rezonează perfect cu tine – nu mai puțin, pentru că atunci vei fi făcut un compromis și asta se bate cap în cap cu principiile tale de hipiot rebel, alături de care totul vine natural, care întâlnește toate cerințele anatomice, cu care sexul e perfect și de preferat e mai mult decât sex. Și pentru ca lucrurile să fie într-adevăr frumoase, toate chestiile anterior menționate ar trebui să vină într-o combinație armonioasă care te va face să zici: da frate, o iubesc pentru ceea ce este. Nu pentru că are un corp superb, sau sexul e grozav, sau ‘she gets me’. Nu. Trebuie să te minți că motivul pentru care ești în limbă după ea este unul mai presus decât a oamenilor de rând. Altfel, ai fi la fel ca ceilalți și știm foarte bine că nu vrem să ne simțim niște ordinari.
Pwahahahahahaha. Bine, să zicem că nu vrei să mori singur și faci un fel de compromis și te-ai săturat să ți-o tragi doar de nevoie. Sau nu! Hai să zicem că ai noroc și dai peste cineva care întâlnește profilul. Rezonezi, sexul e grozav, etc. Ce faci dacă ființa din fața ta a trăit deja povestea? La nivel psihologic va trebui să concurezi cu perfecțiunea în percepția ei. Ce pula mea faci? Ce faci dacă și tu ai trăit povestea? La întrebările ăstea, deștepții ar răspunde cel mai probabil că ‘nu poți face comparații’,’fiecare experiență e specială în felul ei’ ș.a.m.d. Sunt total de acord și susțin abordarea asta, DAR.
Dacă noul venit nu este ‘mai perfect’ decât protagonistul/protagonista poveștii anterioare, șansele acestuia de a supraviețui lângă tine sunt minime. În momentul în care crezi că ai trăit povestea, trăirile îți sunt atât de tare întipărite în minte încât oricât de ‘fiecare experiență e specială în felul ei’ ai fi tu, știi foarte bine că none can top the story! Oricât de mult ai încerca să get over it. Însă, pe principiul ‘not guilty until proven otherwise’ nu ai de unde să știi când începe următoare poveste și idila ta anterioară devine subit efemeră.
Ideea e, pe măsură ce trăiești mai multe povești, pe atât opțiunile tale scad și ajungi într-un final să mori singur sau să trăiești drama unei iubiri contextuale (dacă o putem numi iubire).
Succes și noroc în dragoste! :))
Băiatul din IR 1732 